Am văzut până la capătul sufletului
Şi te-am găsit tăcând
Tăceai de zor în interiorul meu
Cu cafea şi insomnii
Atât de sonor
Încât am tresărit
Cum îmi era imposibil
Să mai înțeleg ceva din istorie
Am vegheat toată noaptea
Nedormirea ta
Nu ştiu când am ațipit visând că sunt trează
Şi m-am trezit să văd c-ai adormit
Erai obosit ca după un război
Fără supraviețuiori.
Acum mi-e totuna cum e istoria
Poate nici noi nu suntem supraviețuitori
Doar nişte supraviețuiți
Încă o vreme
Printre tunuri şi tancuri
Cu flori
Nu, Dumnezeu nu ne-a uitat pe front.
Poate suntem îngerii
Care suflă viață
În cei care cred c-au murit.
