Rebelă-i vremea, saturată
De-a omului manipulare.
S-a răsculat, că-i acuzată
Pentru învolburata mare,
Pentru risipă de mult vânt
Și stropi de ploaie în cuvânt,
C-ar fi ascuns iubitul soare
Și-a înghețat pomii în floare…
Rebeli sunt oamenii, sătui
De ură și opresiune,
La crucile bătute-n cui
Se roagă-ncet pentru-o minune,
Să-i ierte dacă au vreo vină
Și să-i îndrume spre lumină.
Putere n-au să mai îndure
Pedepse crunte și obscure…
Mai sunt rebeli și fără rost,
Mișei, meschini și aroganți,
Toți proveniți dintr-un neam prost
Dorind să pară importanți.
Când totul e rebeliune
În fiecare colț de lume,
Pe mine nu mă pot opri
Din a visa și a gândi!
Luptând și eu pentru un țel
M-am hotărât să fiu rebel…
