Mai crezi în altfel de începuturi?

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

De la mine ai învăţat cum să te scalzi în vise,
Că poezia e o haină ce poate îmbrăca întreaga omenire,
Atunci când nu mai înţelegi de unde vin şi încotro se duc
Atâţia oameni goi şi îngheţaţi la minte.

De la mine ai deprins să trăieşti dimineţile,
Să le guşti din aburii catifelaţi ce-ţi anesteziază durerile,
Să le laşi să umble desculță prin ale tale încordate gânduri,
Când sufletul ţi-l întinzi neobosit peste zănaticele versuri.

De la mine ai împrumutat aiurea emoţii, orizonturi, nopţi şi zile,
Crezând că pe toate le poţi învinge de unul singur, ţi-ai înecat la mal corăbiile…
Ai uitat cât sunt de adânci malurile oceanului din buzunarele claviculelor mele,
Oceanul pe care la întâmplare l-am numit “Noi”, dar a crescut stingher în mine.

Hai să râdem, să râdem de tot ce ni se-ntâmplă,
Că toate-s nimicuri, lamentabile fleacuri ce se perindă prin viduri.
Hai să fim aşa ca la-nceput, două îndrăzneţe începuturi.
Tu – acel nemuşcat gând şi eu – nerostitul cuvânt, ce mocneşte sălbatic în tâmplă…

– Mai crezi în altfel de începuturi?
– Arareori se-ntâmplă să mai cred în “Noi”. Se mai întâmplă…

inceputuri

Cristina Popovschi

Cristina Popovschi De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu