Ce culoare ar putea avea singurătatea?
Ce gust ar putea avea sau ce miros? Cum ar putea răsuna sau cum ar putea fi ea povestită? Atât de prezentă în viețile noastre, singurătatea este una dintre puținele dimensiuni umane care nu pot fi împărtășite. Oricât de mulți prieteni am avea. Oricât de bine am putea să povestim. Și, cu toate aceastea, singurătatea ne definește mai mult decât orice altceva. Iar modul în care știm să fim singuri este, uneori, singura noastră amprentă reală. Iar alteori singura amprentă a vieților noastre.
Singurătatea nu are nevoie de mărturisiri. Singurătatea se mărturisește, pur și simplu, pe sine.
