Strunesc cuvintele – se-adună –
roiesc gândiri într-un vârtej nebun
și știu ca-n simpla ta îmbrățișare
în care eu ades mă recompun
e-o lume suficient de mare
cât să cuprindă într-o clipă
altoiul de simțiri fecunde,
asemuind cu o risipă
eternități de câteva secunde!
LinkedIn | Facebook | De același autor
Nascut in Timisoara in 8 Martie 1975. Absolvent de filosofie, freelancer in domeniul traducerilor, scrie proza scurta, eseuri si poezie. Carti publicate: Scrisoare catre fiul meu, Das Schattenspiel. In pregatire: Viata la 40 de ani.
