Respiraţie

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

E prea târziu pentru blândeţea minciunii,
pentru acea nemurire de gheaţă,
Te risipeşti mereu în ploaia aceasta prealeneşă
ascunsă de ceaţă.

E prea târziu să mi te-aşterni peste creştet,
e prea târziu să-mi vorbeşti cu limbile norilor
prin gheţari miluiţi, de o mie de ori
aceeaşi poveste.

Ȋmi şade în braţe bufniţa albă,
un pui înţelept ce-mi încălzeşte
la piept ochii nopţii. Mi-au rămas de iubit
doar căderile apei ce au ridicarea la cer,
doar inimi spălate, doar ele mai pot respira
cu uşurinţa unui răsărit.

Mi s-a făcut de trup, de inima ta de călător,
De oftatul acela, de istoria unui timp
Ce-şi ascunde regatul într-un zbor.

(Din volumul “Zborul de duminică”)

Ioana Haitchi

Ioana Haitchi Blog | Facebook | De același autor

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.

Recomandări

Adaugă comentariu