De mine vreau să-ţi amintească ploaia
când îţi mângâie chipul răvăşit,
să-ţi şiroiesc prin gânduri iar văpaia
acestei veri, în care ne-am iubit
să nu se stingă-n tine niciodată.
În orice siluetă să mă vezi
și să tresari de fiecare dată
sperând că-s eu. Pe-un ţărm să te aşezi
și să aştepţi să mi se-ntoarcă marea
cu-aceleaşi valuri de îmbrăţişări
veac după veac şi să-ţi aud chemarea
brăzdând văzduhul meu de-nfiorări…
