În bătaia ploii iară
Ne vom cufunda barbar,
Ca-ntr-o liniște avară
Ne cuprindem… iar și iar…
Iar las dorul să grăiască
Și s-adune-n sânu-i cald
Toată larma tinerească
Mirosind a mir și brad…
Căci ca un vlăstar loial
Se-mpleti-n neștire crezul
Pe care-l gust și tresar,
Blând îmbrățișându-i miezul…
Dintr-un argintiu prea pal
S-a născut a lunii haină
Luminând ca-n felinar
Chipul ei, draga mea toamnă…
Ea venise ca-ntr-un vals
Să ne desrunzească-n gând
Și să ne iuțească-n pas,
Să-l aștearnă-n cer plăpând…
Tac ferestrele-ncruntate
Și se-mbracă-n poezie,
Tac și-ascultă-n miez de noapte
Cânt în chip de mărturie.
