Omul de smoală

Castelul părăsit de umbre ne așteaptă,
Om cu inimă de smoală, unde ești?
Dorințe arzătoare în mine se scaldă,
Vuietul tăcerii să ne adăpostească.

Răbdarea e la răscruce în întuneric
Și gânduri răspândite în întreaga încăpere
Domină ființa lipsită de vlagă
A mea, a ta, a noastră.

Incertitudinea pe chip ți se citește,
Dezamăgire, regret și mânie deodată
Cuprins-au tot sufletul murdar de negreală.
Rapid sfârșit dorințelor de-o viață.

omul-de-smoala

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Buturin Amelia-Nicoleta

Buturin Amelia-Nicoleta De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu