E binevenită, în viață, alternanța între urcuș și coborâre, între deal și vale. Linearitatea ei este, deasemenea, salutară. Urcăm , din când în când, pe câte un vârf semeț de munte, pentru a respira un aer mai curat, pentru a ne cântări curajul și rezistența, dar revenim la câmpie și ne petrecem în modestia ei cele mai lungi zile. Munții, așa am înclinarea să cred, i-a făcut Dumnezeu pentru a ne arata cât de măreți putem fi, asemeni lor, apoi a făcut izvoarele și râurile, pentru ca noi, lângă ele fiind, să ne ascultăm liniștea. Și, în cele din urmă, a făcut firele de iarbă pe care le-a pus toate împreună, formând o pajiște pentru traiul domol. Geometria variabila a naturii, amestecul fascinant al elementelor ce o compun ne sunt date spre a ne descoperi pe noi înșine în neliniștita alternanță între cădere și triumf.
