Suflete cu dor de ducă,
Nu-mi lasă viața să curgă,
Când la deal, când mai la vale,
Ca un om ce n-are stare.
Suflete ce porti lumină,
Ia-mi tristeţea, mi-o alină,
Las-o într-un câmp cu maci
Sau o leagă de copaci.
Suflete, tu nu m-auzi?!
Strig la tine să m-asculți,
Să m-ajuți, să mă ridici,
Ca pe-un om lipsit de frici.
Ziua-i neagră, noaptea-i albă,
Multe suflete-s în treacăt,
Când la deal, când mai la vale,
Ca pe-un deal făr’ de cărare.