Murim un pic cu fiecare,
Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare,
Şi ne rămâne dor, amar şi întristare,
Şi gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeaşi cale.
Murim un pic prin fiecare,
Cei părăsiţi şi goi, vărsând lacrimi amare,
Ne mai croim un drum, păşind cu resemnare,
Sa mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare.
Murim un pic ca fiecare,
Cel ce-a rămas strigând, putere şi iertare,
Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcare
Celui plecat pe veci, sperând în luminare.
Si cu credinţa vie, te aşezi uşurat,
Pe piatra de unire, a celui ce-a plecat,
Şi treaz prin fiecare, îţi faci un legământ
Cu cei ce-ţi sunt afară şi cu cei din mormânt.
Să duci lumina vie a amintiri lor,
Până colo unde, doar remuşcări mai dor,
Şi când curat de toate iertările lumeşti
Te duci cu gând senin că să îi întâlneşti.
