Ai tăcut… Am tăcut… M-ai privit dintr-un tren
Cum rămân pe-un peron de tristeţi… Un refren
Se stingea-n portativ iar iubirea… în noi…
Biciuită de vânt, răvăşită de ploi
Rătăcesc fără ţel pe alei de poveşti
Doar cu tine în gând… Mă întreb unde eşti,
Dacă râzi c-ai atins destinaţii de vis
Sau te-nchei suspinând la vâltori de abis.
Am tăcut… Ai tăcut… Dar nimic n-am uitat
Din ce-a fost şi-am trăit, ce am şters, ce-am pictat
Pe o zare de gând înrămată de crini…
Ieri verigi într-un zbor… Astăzi tot mai străini…