Dă-mi să gust rumenă pâine,
Dă-mi din strugure o boabă,
Dă-mi firimituri, ca unui câine
Ori dă-mi nimic; parc-aș fi roabă!
Dă-mi un fulg de nea, dă-mi sărutare
De vânt nebun ce în delir se-așterne
Peste a lumii veșnică-ntrebare;
E adevăr în noi ori e-ncolțit de vierme?
Dreptatea; chipul nu i-am cunoscut,
De-am vrut să merg pe a ei cale,
Căci sufletul azi mi-ar fi fost vândut
Și aș fi plâns în zori cu jale…
Dă-mi lacrimi ca să țes cu ele zări,
Dă-mi sărutări pe ziduri imprimate,
Dă-mi veste c-a ajuns mănunchiul de iertări
Ce stau în inima-ți cald așezate!
