Viaţă

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

galopul anilor, risipă de soare,
gânduri multe, râzând şi plângând,
spicele ploilor aplecate-a uitare …

zâmbet al nopţilor de iubire deplină
şi lacrima celor în care m-am temut,
dinţii vântului sfâşiindu-mi obrazul –
necuprinse dureri pe care nu le-am vrut
şi uneori lumină, atâta lumină …

silabe care nu s-au unit niciodată,
ore în care îndrăgostită de muguri am fost,
pleoape strânse peste durerile frunzelor toamna,
ninsori şoptite, fântâni fără rost,
îngeri prelinşi peste clipa uitată …

mai gem zdrenţele sufletului mereu însetat
de un cântec al iubirii profund ca o fântană
în care te apleci înspre lună,
de un dor mai mare decât existenţa mea efemeră,
poveşti purtate uneori la rever,
poveşti care mi se zbat în arteră,
mie, rană a timpului sub un petec de cer…

Nina Tărchilă

Nina Tărchilă Facebook | De același autor

Sufletul meu respiră prin cuvânt. Așa își traduce emoțiile cât să le înțeleagă și ceilalți, așa spune povești despre lumina și întunericul din el, despre viața asta trăită parcă între oglinzi paralele, ca într-un puzzle fără sfârşit. Dar cuvântul e doar povestea emoției - înaintea lui este întotdeauna bătaia aia in plus a inimii. Și totul este să o auzi atunci când se-ntâmplă cât să ai ce povesti!

Recomandări

Adaugă comentariu