Prezentului meu

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată,
Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte.
Din ochiul gândirii ai vrut să faci parte
Prezentului meu din clipa uitată.

M-ai dus legănată sub pomii tăcerii:
Tăcerea ce zace şi doare, dar strigă.
Pe mine un foc nărăvaş mă intrigă:
Trecutul ce arde, viitorul durerii.

Nu ştiu cum s-adun, să împart, să îmbin
Iubirea, durerea,în ochiul mirării.
Când vremea mă pierde în cumpăna zării
Nu ştiu să răspund: să zâmbesc, să suspin.

Mi–ai spus că-n iluzii a trăi nu se poate,
Dar ce pot să văd în clipa cea dată?
Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată,
Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu