Prezentului meu

Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată,
Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte.
Din ochiul gândirii ai vrut să faci parte
Prezentului meu din clipa uitată.

M-ai dus legănată sub pomii tăcerii:
Tăcerea ce zace şi doare, dar strigă.
Pe mine un foc nărăvaş mă intrigă:
Trecutul ce arde, viitorul durerii.

Nu ştiu cum s-adun, să împart, să îmbin
Iubirea, durerea,în ochiul mirării.
Când vremea mă pierde în cumpăna zării
Nu ştiu să răspund: să zâmbesc, să suspin.

Mi–ai spus că-n iluzii a trăi nu se poate,
Dar ce pot să văd în clipa cea dată?
Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată,
Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu