Îmi șchioapătă o rimă printre strune
În timp ce vând speranțe unui vânt,
Mi-e cântecul ciuntit pe-un colț de lume
Și-n piețe-mi caut leacul unui gând.
Îmi șuieră amiezi de mult pierdute
În rime nerostite și în dor,
Nostalgic astăzi vântul stă s-asculte
Tăcerile ce-mi plâng sub ochi de nor.
Mi-e sete și mi-e foame de lumină,
De albul clar al zilelor de ieri,
De luna ce îmi mângâia senină
Copilăria verde printre veri.
De dulcea inocență îmi e foame
Și dor îmi e de nucul cel bătrân.
Mi-e rima-ngenuncheată peste toamne
Și-n doine rugăciunile îmi țin.
