Frunze de amintiri

Această seară pleacă, printre frunze,
te mai visez, un pic, fără să știi…
Cuvintele mi-alunecă, pe buze,
ca zborul florilor de păpădii.

Din călimară, simt că fuge noaptea,
cu amintiri, ca ochii tăi căprui,
Când inima ți-atinge jumătatea,
voi ști că sunt, la țărmul vântului.

Nu-mi aminti, iubito, chiar de toate,
păstrează-mi raiul tău, imaculat!
Iar dacă steaua mea e prea departe,
te vom iubi, mereu, cu-adevărat.

În alt destin, ne-am întalnit, pe malul,
acestui Univers, scăldat de soare,
Mi-ai spus, atunci, că voi rămâne valul,
ce-ți mângâie aripa, cu răcoare.

Sărutul meu e lacrimă de sare,
nu pot să cred, că nu ți-l amintești!
Întinde mâna, ca o revărsare,
peste apusul zilei, să-l oprești!

Vom răscoli nisipul dintre ere,
rubinul va-nflori, în părul tău
Tu vei fi, numai, ploaia vieții mele,
ce ți-a lasat, pe cer, un curcubeu.

Se scutură, poemele iubirii,
ce sete am de versul meu pierdut!
Mai dă-mi să beau, din cupa fericirii,
să ne iubim, la fel, ca la-nceput!

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu