Cuvintele şi-au scris poezia iar acum cartea ai lăsat-o pe masã necititã.
Crivăţul împrăştie zăpada iar fulgul de nea ce stã sã cadă rătăceşte prin văzduh.
Bulgãrele de pământ în care magnolia a prins rădăcină s-a sfărâmat sub pasul tău călător prin timp.
Uitã-te în urma ta şi priveşte cum era!
Magnolia îşi scutura florile la picioarele tale, închinând iubire soarelui…
Zãpada purta urma paşilor tãi prin gândul tinereţii veşnice…
Cartea se deschidea filă cu filă, lãsând drumul deschis către sufletul ce odată îţi aparţinea.
Opreşte-te din drum!
Lasã timpul sã ne descopere de rău şi de păcate pãmânteşti
De tot ce nu-i real sau prea lumesc
De tot ce nu-s acum sau doar tu eşti
De tot ce îţi greşesc sau îmi greşeşti!
Spune-mi, dară: Pe ea… o iubeşti?
Strigat de durere,de dor…visare,iubire,tristete…tempi passati…trairi intense frumos rostite…Ce frumos spui tu :…Bulgarele de pamant in care magnolia a prins radacina s-a sfaramat sub pasul tau calator prin timp…
Da,minunat!Mi-a placut Gabito!Multumesc pt acest moment!
Strigat de durere,de dor…iubire si tristete…visare…trairi intense frumos rostite!Imi place cum spui:Bulgarele de pamant in care magnolia a prins radacina s-a sfaramat sub pasul tau calator prin timp…Am zabovit mult pe aceste randuri frumos construite…