Preafrig

Preafrigul acesta ţi se strânge într-o aripă bolnavă de înger,
orbeşte orbul încă o dată
şi luminează lumina de două ori în cerc.
În degetele mele, o mie de ace vor coase
şi vor urzi încheieturi în stele,
să ai unde cădea după ultima secundă trădată.
N-am de unde aduce cărămizi, în astre
nu există cetăţi, nici iluzii, nici patimă,
nici milă spovedită cu dispreţ.

***

Ai greşit lanţul, ai greşit luna, ai greşit mările,
toate le-ai încurcat într-un labirint
mai bolnav decât o galaxie de ospicii.
Nimic, chiar nimic în urma ta nu rămâne,
doar diplome de excelenţă acordate unui Tov. părăsit.
Basmul tău a fost lovit de un fulger,
l-ai pomenit până s-au răzbunat poemele singure,
ele au făcut dreptate
tot scriind şi scriind cu gândul nerotunjit.
Preafrigul acesta te strânge mai rău ca o veşnică rană
şi n-ai leacuri pentru gleznă şi n-ai leacuri pentru zbor,
ai ajuns un bătrân, un biet muritor
ce îşi este deopotrivă şi Manole şi Ană.

preafrig

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ioana Haitchi

Ioana Haitchi Blog | Facebook | De același autor

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.

Recomandări

Un comentariu

  1. costache

    Impresioneaza prin metaforismul surprinzator uneori, vadit original! E…poezie grava, marcata de toate spaimele veacului!

Adaugă comentariu