Ți-s pescărușii treji deja, iubire?!
Marea-i cuminte-n somn încă se scaldă,
Cu leneș ochi se-nalță dimineața,
Cocoșul boltei, mut, privește-n apă.
Nu e cocoș?! E soarele ce-aseară
Sa îmbrăcat în pene de apus,
Și-a adormit cu hainele pe dânsul…
Buimac se-nalță-acum, cu gândul dus.
O lebădă, pe luciu se așează
Sfios și diafan, ca o părere…
E-așa de dulce-această dimineață!
Fără de glas… iubire și tăcere.
