M-am privit fugar în oglindă să văd câte dungi de viaţă am adunat…
Tot ce am simţit, ce am trăit se citeşte pe frunte că într-un puzzle, piesă cu piesă.
O urmă pe frunte,este oglindă durerii din suflet. Plângi şi fruntea ţi se încreţeşte în valuri, simţi durere şi atunci ea crapă în zeci de bucăţi, adună dezamăgiri şi griji, iar ea te va trăda, suferă în tăcere şi ea va coborî…
Iubirea mea, sărută-mă pe frunte, aşa îmi săruţi amintirile.
Fă-mă să simt siguranţa braţelor tatălui meu, ocrotirea bunicului meu şi dă-mi arşiţa buzelor tale… Fă că iubirea ta să rămână încrustată pe fruntea mea, să se adune piesele rătăcite şi să se aşeze la locul lor.
Ridică-mi în palme fruntea şi sărută-mi gândurile, luminează-le, fă-le să îţi aparţină, netezeşte durerea şi brazdele adânci…
Ridică-mi fruntea, sărut-o, aşa pot să văd curcubeul…