Mamele nu dispar niciodată: ele locuiesc în cerul inimii noastre și ne privesc zilnic din oglindă prin ochii noștri.
“Ne iubim mama aproape fără s-o știm, pe nesimțite, căci asta-i tot atât de firesc ca și viața; și nu ne dăm seama cât de adânci sunt rădăcinile acestei iubiri decât în momentul despărțirii finale. Nici o altă afecțiune nu se poate compara cu ea, căci toate celelalte rezultă din întâlniri, în timp ce ea este din naștere; toate celelalte ne sunt oferite mai târziu, de către hazardul existenței, pe când ea viețuiește din prima clipă, în însuși sângele nostru.” (Guy de Maupassant)
Picturi de Vicki.
