Ce haos ai putut lăsa în urmă,
Când ai trădat credeam că ai plecat,
Că ţi-ai luat şi amintirile-ntr-o urnă,
Că ai furat tot ce era de înşelat.
Dar nu te-ai străduit s-ascunzi sărutul
Şi nu mi-ai rupt îmbrăţişările din palme,
Cum niciun gol n-acoperă trecutul,
M-ai învelit cu negrul nopţii albe.
Stăteam de vorbă azi cu ieri şi mâine,
Cu dorul omenesc şi pătimaş,
Din tot ce faci şi tot ce spui, străine,
E doar povara celui ce-a rămas.
Ce haos ai putut lăsa în urmă,
N-ai luat îmbrăţişarea nici sărutul
Şi nicio amintire nu mă-ndură,
Cum niciun gol n-acoperă trecutul.
