Teoria haosului

E copil. Se trezeste. O lumina coudata in ochii sai. O sclipire… unica marturie a inteligentei. Se viseaza imparat. Acum creste. Se joaca singur. Cucereste lumea prin imaginatie. Devine intelept a priori varstei. Se educa singur. Se disciplineaza. Anii trec si fiecare etapa lasa o cicatrice. Pe partea de jos a sufletului apare prima crapatura.

Acum e adolescent. A crescut. Suferinta din jurul sau, mizeria, durerea si rautatea il marcheaza. Dar vede si altceva. Toate aceste insusiri ale Raului marcheaza ceea ce sufletul sau cere. Sa fie oare rau? Adolescenta e o perioada a intrebarilor. Mai bine cel mai mare ticalos, decat un necunoscut, nu? Porneste pe drumul acesta. Stie ca il va castiga. E ca atunci cand ai acel sentiment… acel sentiment ce iti urla din rasputeri: ” Ai dreptate!” . Se decide. ” Da… daca va trebui, voi fi exponentul Raului”. O noua cicatrice apare. Spre mijlocul sufletului. Un milimetru intre ea si cicatricea din copilarie. Atat le desparte.

E barbat. Tanar. Are remuscari. Nu doarme. Constiinta tine mortis noapte de noapte, sa ii reaminteasca ca putea fi altfel. Inima plange in el. Insa ratiunea, umbrita, alunga noapte de noapte aceste tipete de redresare catre Lumina. O perioada scurta. Se decide ca nu va mai fi Regele Lumii. E oprit. Influentat. Cauta in sfarsit calea catre Lumina. Incearca sa fie bun. Afla ca e plictisitor. Ca farmecul lui consta in haos. Si ca doar haosul il stapaneste iar el e stapanul haosului. Afla ca unii oameni intra in viata ta nu neaparat pentru a produce o schimbare si a iesi. Ci pentru a iti reaminti cine esti. Si care iti este drumul. Brusc drumul catre Lumina sufera o cutremurare si un urlet deznadajduit. Era atat de aproape…aproape putea sa paraseasca tenebrele. Se intoarce cu spatele catre Lumina. Sclipirea s-a intors in ochii lui. Si-a reamintit cine e. Se intoarce in umbre, acolo unde e Rege si nu doar un alt chip ordinar. Si astfel, inca o cicatrice apare. Spre varful sufletului. Si din nou, doar un milimetru intre ea si cea de pe mijloc. Trei cicatrici ce strabat tot sufletul. Si doi milimetri ce il salveaza de la a fi fragmentat complet.

E barbat acum. In deplinatatea puterilor. Ochii intunecati dar animati de o sclipire privesc. Campuri de foc si umbre in jurul lui. Singurul care a ramas in picioare la final. Si-a indeplinit telul copilariei. E stapan. A invins tot. Sta drept si fumeaza. Arogant si castigator. Haosul danseaza in jurul lui. Se intreaba daca acesta a fost destinul lui. Un anarhist. Un revolutionar. A dezintegrat societatea. A cutremurat intregul concept uman si a coborat dincolo de imaginatia durerii. E stapan.

Brusc un alt barbat apare langa el. Dumnezeu. E in carje si ii zambeste. Nici macar Dumnezeu nu a ramas integru in fata lui.

Dumnezeu: Acum, esti la capat de drum. Ai pierdut onoarea si integritatea ta. Spune-mi…esti mandru?
Barbatul: Dumnezeu insusi, eh? Spune-mi Doamne…tocmai stai in mijlocul cenusii a miliarde de suflete moarte. Intreaba fantomele lor daca onoarea conteaza. Tacerea iti va fi raspunsul.
Dumnezeu se prabuseste in genunchi in fata lui.
Barbatul: Acesta mi-a fost destinul? M-ai creat pentru a distruge lumea? Pentru a fi Antichristul tau? Atat de plin de greseli esti?
Dumnezeu: Te-am creat…ca sa experimentezi pe propria piele si constiinta rautatea umana. Si spre deosebire de mine…tu sa actionezi. Ce iti spune rezultatul? Ai schimba ceva?
Barbatul: As schimba totul.
Dumnezeu: Poti. Prin moartea mea…prin moartea divinitatii…omul va fi in sfarsit liber de opresiunea credintelor si va invata ca poate fi adevaratul si propriul sau Dumnezeu. Destinul este alegerea unei cai usoare, lipsite de responsabilitati, marca a unei minti limitate. Hai sa eliberam omul, impreuna.
Barbatul se uita catre Dumnezeu.

Barbatul: Ne vom duce impreuna atunci. Si cu noi doi se va sfarsi totul.
Dumnezeu: Si va reincepe.

Cei doi milimetri dispar. Cicatricile se unesc si sufletul se rupe. Doua jumatati. Divintatea a disparut. Si o lume intreaga nu va stii niciodata ca sfarsitul sau adevaratul ei inceput a depins de dorinta unui singur om. Efectul aripilor de fluture. Final. Sau inceput. Depinde de ce vrei tu.

teoria-haosului

Claudiu Merisanu

Claudiu Merisanu Blog | Facebook | De același autor

Stii, cand eram mic oamenii ma intrebau ce vreau sa devin cand o sa cresc. Le raspundeam ca vreau sa fiu "Dumnezeu". Ulterior am descoperit ca pot fi ce mi-am dorit in cadrul randurilor scrise.

Recomandări

Adaugă comentariu