Când mă presari din căuşul palmelor pe trup, sau mă sorbi, simt timpul prin care am curs.
Cu mâna inimii mele te ating pe suflet şi tu simţi chemarea mea. Cu ochii tăi mi-ai mângâiat chipul şi mi-ai transformat tristeţea în zâmbet, în surâsul tău m-ai învăluit alungându-mi teama, buzele tale au sărutat inima mea şi trupului meu nu-i mai era frig. Mi-ai picurat stropi din tine ca să te pot respira, din palmele tale mi-ai dat
să gust lumea ta, în casa ta m-ai făcut prinţesă peste veac, numindu-mă iubită.
Iubirea noastră nu poate fi ascunsă, nu poate fi încuiată într-o cutiuţă roşie de catifea, pentru că ea
este pură, trăieşte în lumină şi se reflectă în fiinţa noastră. Lasă iubirea noastră să se deschidă lumii
ca o floare de lotus în roua dimineţii şi zâmbind să păşim prin ea. Poartă-mi paşii pe umerii tăi, căci tu eşti stăpânul universului, iar eu o entitate plăpândă, un fluture ce-şi caută odihna zborului.
Un fluture colorat în viaţa ta. Aşadar, nu-ţi fie teamă, prezintă-mă lumii!
