Sunt momente în care promisiunea este ultimul cuvânt rostit înainte de a fi nevoit să înfrunţi ceea ce urmează.
Atunci, în acea clipă de răgaz îţi promiţi că, dacă ţi s-ar mai oferi o şansă, ai alege un alt drum, un alt răspuns sau ţi-ai schimba drastic viaţa.
Dar, odată primită această şansă, te laşi condus de aceleaşi impulsuri şi obiceiuri banale, uitând de făgăduinţa făcută cândva.
De ce se întâmplă astfel?
Probabil pentru că omul este o fiinţă care uită, adesea, ceea ce-şi promite chiar şi lui însuşi.
