Tu…

Chiar ai trezit fără să ştii în mine
cu-n zâmbet hergheliile de gând
ce rătăcesc şi-acum prin zări străine,
cu vântu-n coame, viu şi galopând

în căutarea unei albe file
pe care să-şi aştearnă-nspre apus
poemele mature sau copile.
Dând jos din şei şi verbe de nespus,

și încruntări, şi bulgări de silabe
rostogoliţi prin neaua de-nţeles,
și cratime de noapte cu podoabe
de stele ninse de subînţeles,

un amalgam de stări şi de trăire,
tu ai trezit acest dulce blestem
ca-n orice viaţă să îţi fiu iubire
să te alung mereu şi să te chem…

tu

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu