Am crezut că tu ești salvarea mea din Iad, că tu ești Făt- Frumos pe care l-am așteptat, că tu ești altfel…
Am crezut că dacă sunt a ta, vei fi al meu.
Am crezut că buzele tale sunt ale mele.
Am crezut că parfumul tău îmi va rămâne impregnat în piele o eternitate…
Aș fi vrut să te am mai mult timp, nu doar o singură noapte… și nici aia completă.
Aș fi vrut să îți spun ce simt cu adevărat pentru tine.
Aș fi vrut să îmi dai ocazia să mă apropii mai mult de tine.
Aș fi vrut să mă lași să te iubesc.
Sunt ceea ce nu am vrut niciodată să fiu.
Sunt ceea ce m-ai făcut să fiu.
Sunt ceea ce nu am mai fost.
Sunt ca și cum nu aș mai fi.
Îngerii nu dorm.
Îngerii nu visează.
Îngerii nu uită.
Îngerii uită să zboare.
Demonii se joacă.
Demonii nu iubesc.
Demonii manipulează.
Demonii te folosesc.
Iubește-mă dacă poți pentru că eu nu mai pot.
Urăște-mă dacă vrei.
Oferă-mi orice, dar nu indiferență.
Uită-mă mai bine. Sau mai bine să te uit.
Brațele tale îmi poartă sufletul.
Aripile mele ți-au intrat pe sub pielea mâinilor. Sunt ca un tatuaj invizibil pentru omenire, dar tu îl vezi… Tu le vezi…
Parfumul meu încă e printre cearșafurile tale șifonate.
Talpa ta îmi simte lipsa.
De ce fugi tu, Făt- Frumos, de iubire?
De ce arzi cu iubire?
De ce…?
