cela care spune A, trebuie să spună și B. Sau măcar să-l gândească. Experiențe ce nu pot fi catalogate drept izolate arată că Omul caută mai degrabă ne-Fericirea decât dobândirea acesteia. Altfel, pământul i-ar fugi de sub picioare și l-ar sili, poate, să zboare.”
A cestea au fost cuvintele pe care mi le-a dăruit un prieten drag acum mulți, mulți ani, pe vremea când, pentru mine, Bucureștiul era doar o stație mare, prăvălită peste calea ferată. Scrise de mână pe o coală de hârtie împăturită în două, m-au însoțit din buzunarul blugilor întreaga mea studenție și, iată, mă mai însoțesc și acum de vreme ce, în tot acest răstimp, m-am încăpățânat să nu înțeleg de ce litera A deschide alfabetul în timp ce mie îmi place mai mult litera Q.
Î n 2010, scriitoarea Amy Krouse Rosenthal a efectuat în Chicago un experimentat social interesant: împreună cu un grup de prieteni a împodobit un copac cu 100 de bancnote de câte un dolar, iar pe fiecare dintre acestea a plasat bilete prin care anunța oamenii că, de doresc, sunt liberi să le culeagă. Concluziile experimentului?
1. Oamenii trec pe lângă un copac plin cu bani fără ca măcar să-l observe;
2. Oamenii privesc copacul cu bani, dar, cumva, nu sunt capabili să-l vadă.
A cestea fiind spuse, vă invit să urmăriți experimentul copacului cu bani. Nu înainte de a vă mai împărtăți un gând: convențiile pot fi folositoare atât timp cât realizăm că am convenit să le respectăm. În momentul în care convenția este confundată cu realitatea, viața devine doar viețuire, iar Omul un cursor care parcurge distanța dintre naștere și moarte.
