“Femeia face lumea. Ea este suverana. Nimic nu se face decât prin ea şi pentru ea. Femeia este marea educatoare a bărbatului. Ea îl învaţă virtuţile incantătoare, politeţea, discreţia şi acea mândrie care se teme să nu fie supărătoare. Ea arătă câtorva arta de a plăcea şi tuturor arta utilă de a nu displăcea.
Până când nu iubeşti un animal, o parte a sufletului rămâne adormită.
Mai bine să fii urât pentru ceea ce eşti, decât să fii iubit pentru ceea ce nu eşti.
La fel cum o floare nu poate înflori fără soare, la fel şi un om nu poate trăi fără iubire.
O poezie frumoasă a făcut pentru umanitate mai mult bine dacât toată tehnologia care ne înconjoară.
Nu iubim cu adevărat decât atunci când iubim fără motive.
Orice fiinţă omenească e o creatură diferită în fiecare din cei care o privesc.
Pentru a împlini lucruri măreţe, trebuie nu doar să acţionezi, ci şi să visezi, nu doar să planifici, ci şi să crezi.
Oamenii mari nu înţeleg niciodată cum trebuie ceea ce le spun copiii mici.
Cel mai frumos cadou făcut cuiva este speranţa.
Fără iluzii umanitatea ar muri de disperare sau de plictiseală.
Toate schimbările, chiar şi cele mai dorite, au melancolia lor. Căci ceea ce lăsăm în urma noastră este o parte din noi. Noi trebuie să fim în stare să spunem unui capitol din viaţă “adio” înainte de a începe un altul.”
