O scurtă colecție de gânduri.
O femeie cochetă e ca un cămătar: dă puţin şi cere o dobândă uriaşă.
Am moştenit un fel de incapacitate de a da totul din noi. E ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi dat arc şi săgeţi, dar ne-ar fi privat de puterea de a încorda arcul şi a azvârli săgeţile.
Atunci când te afli printre nebuni, devii şi tu nebun, ba mai mult, găseşti că nebunia asta are puţin farmec.
Moartea nu-i nimic altceva decât îndepărtare, însă atât de imensă, încât chiar şi cele mai iubite fiinţe cufundate în ea îşi pierd treptat caracterul real şi se transformă doar în nişte umbre albăstrii, dragi inimilor noastre.
Toate limbile şi tainele şi toate ştiinţele n-au să fie nimic fără iubire, care e mărinimoasă, răbdătoare, care nu face rău, nu doreşte onoruri, îndură totul, crede oricui, speră mereu şi învinge.
Fericirea este întotdeauna acolo unde o găseşte omul.
Bucuria se poate napusti asupra ta ca o fiara salbatica, doborandu-te.
Un veşmânt strălucitor ascunde adesea răni adânci.
Aşa-i de când lumea, cine se introspectează prea mult, acela nu mai e de acord nici cu sine însuşi, în cele din urmă, iar cine nu-i de acord cu sine însuşi, acela nu-i capabil să ia o hotărâre.
Henryk Sienkiewicz
(5 mai 1846 – d. 15 noiembrie 1916)
