Sigmund Freud: despre sexualitate, morală și iubire

“Moralitatea sexuală… îmi pare foarte demnă de dispreț.”

“Nu există tendințe care să fi fost mai bine refulate și combătute în noi de către morală și civilizație precum tendințele sexuale. Mai mult, la majoritatea oamenilor, aceste tendințe știu perfect să se sustragă tiraniei funcțiilor psihice de un ordin mai elevat.

Prejudiciul frustrării inițiale a plăcerii sexuale se manifestă prin faptul că libertatea care îi este acordată ulterior acesteia în căsnicie nu mai are un efect pe deplin satisfăcător. Dar nici libertatea sexuală neîngrădită încă de la început nu conduce la un rezultat mai bun. Este ușor de stabilit că valoarea psihică a nevoii erotice scade imediat ce satisfacția îi este la îndemână. Este nevoie de un obstacol pentru ca libidoul să fie împins la un nivel înalt și, acolo unde piedicile naturale contra satisfacției nu sunt suficiente, oamenii din toate timpurile au introdus unele convenționale pentru a putea savura iubirea.

Majoritatea covârșitoare a simbolurilor din vise, sunt simboluri sexuale. (…)Ceea ce ne învață analiza este că multe alte vise, care nu par la prima vedere să includă preocupări erotice se reduc, prin munca de interpretare, la o realizare a dorinței sexuale și, pe de altă parte, că astfel de materiale ale gândirii noastre conștiente, care par să fi trecut în visul nopții ca “relicve ale zilei”, nu sunt admise aici decât pentru a juca rolul de figuranți în reprezentarea dorințelor erotice refulate.

Datorită unei rezistențe față de viața erotică, amintirile refulate nu pot fi active decât în spațiul inconștientului. (…)Privând instinctul sexual de hrana lui naturală, se provoacă urmări neplăcute. (…)Cauza cea mai frecventă a nevrozei de angoasă este excitația frustrată, excitația libidinală provocată care nu este nici satisfăcută, nici utilizată. Anxietatea apare atunci în locul acestui libido deturnal din funcția sa. Cred că pot afirma că libidoul nesatisfăcut se transformă direct în angoasă.

Arta lui Leonardo da Vinci, surâsul madonelor sale, este sublimarea pulsiunilor sexuale. (…)Refularea sexuală conduce la sublimarea pulsiunii sexuale în cultură.”

Sigmund Freud
(6 mai 1856 – 23 septembrie 1939)