Prima ninsoare ne-a prins pe amândoi afară,
Privind fulgii jucăuşi cum spre noi cobor.
Eu mi-am aţintit privirea-n sus şi credeam că zbor,
Iar tu alergai să-i prinzi în mâna ta caldă.
Dar fulgii veneau din ce în ce mai mulţi.
Am renunţat la visuri şi la jocuri şi ne-am retras,
Cu paşi mici şi repezi, căci eram desculţi;
Şi privim acum doar la urmele ce au rămas.
Dar paşii noştri se mai văd şi acum în zăpadă
De parcă numai noi am fi trecut pe drum.
Pe primul nostru drum, pe care n-am mai fost vreodată,
Prima zăpadă e numai pentru noi acum.
Eu îmi văd apoi de drum, înaintând cu greu.
Tu te întorci acasă, alunecând mereu,
Prin zăpada rece şi totuşi orbitor de strălucitoare.
Şi-n sinea noastră spunem: mă iubeşte oare?
