Viză către asfințit

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Îngândurată, stau privind de la fereastră.
În zori de zi, într-o grădină,
Îmi cântă o pasăre albastră,
Într-o feerică lumină.
Eu o ascult și văd cum crește.
Străfulgerarea-i tot mai mare.
Lumina ei m-ademenește.
O lume nouă, la orizont mi-apare.
Scăpată să mă văd de orice trudă
De întuneric și mistere,
De om, jivina cea mai crudă,
De zgomote,.. Nu vreau decât tăcere.
În mână stau cu-n pașaport
Cu viză către asfințit,
De m-oi vedea în mult visatul port
De hoți și mincinoși scutit.
Și fiind astfel cu mulțumire,
Eu las pământul, lumea toată,
S-o duc-așa fără de știre,
La nesfârșit, numai să poată.
Căci prea văzui cum acest glob
S-a transformat în gloabă
De-a trebuit cel mai neghiob
Să fie lumii întregi, podoabă.

Daniela Gumann

Daniela Gumann De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu