Viză către asfințit

Îngândurată, stau privind de la fereastră.
În zori de zi, într-o grădină,
Îmi cântă o pasăre albastră,
Într-o feerică lumină.
Eu o ascult și văd cum crește.
Străfulgerarea-i tot mai mare.
Lumina ei m-ademenește.
O lume nouă, la orizont mi-apare.
Scăpată să mă văd de orice trudă
De întuneric și mistere,
De om, jivina cea mai crudă,
De zgomote,.. Nu vreau decât tăcere.
În mână stau cu-n pașaport
Cu viză către asfințit,
De m-oi vedea în mult visatul port
De hoți și mincinoși scutit.
Și fiind astfel cu mulțumire,
Eu las pământul, lumea toată,
S-o duc-așa fără de știre,
La nesfârșit, numai să poată.
Căci prea văzui cum acest glob
S-a transformat în gloabă
De-a trebuit cel mai neghiob
Să fie lumii întregi, podoabă.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Daniela Gumann

Daniela Gumann De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu