nu te-am ştiut nici când erai,
nu te-am găsit nici când ai fost.
un pas se frânge înspre tine
o clipă mă întreabă… e vreun rost?
tot ce-i apus acum se-aprinde
e un dans ce tu îl ştii…
printre tăcere şi secunde
te-nalţi spre mine şi revii.
nu ai fost tu stea cerească,
gata să se frângă în mulţime?
acum zâmbeşti viclean în toiul nopţii.
nu ai căzut, ci ai apus.
mereu renaşti, doar pentru tine.
