Atingeri de gând

O, dulce legănare pe umbre-ngemănate
cu raze-mprăștiate pe ape murmurând,
ce vis, ce îndrăzneală, ce vânturi pot abate
plutirea noastră-n taina atingerii de gând?

Să fie visul stelei ce prin tenebre-și poartă
văpaia spre sfârșitul ascuns prin Univers
ori, poate, visul mării ce-și plânge pe o hartă
destinul fără valuri, de timpuri, iute, șters?

Să fie îndrăzneala secundelor pripite
prin timp să se risipe în lumea de apoi
ori, poate, îndrăzneala căderilor grăbite
a stropilor de ploaie pe luturile moi?

Ce vânturi pot să intre în lumea-n care gândul
e rege preaputernic? Nu pot! În lumea lui,
furtuna se transformă în ochii alintându-l
ai mamei, ai iubirii ori poate-ai nimănui.

Tu, dulce legănare pe ape neumblate,
trecând pe sub dorințe de frunze fremătând,
ce taine ții ascunse în umbre dantelate
născute prin plutirea atingerii de gând?

Daniel Visan-Dimitriu

Daniel Visan-Dimitriu Facebook | De același autor

Profesor de matematică și de informatică, a debutat cu poezie în anul 2002. În 2003, a publicat primul volum- Aquarium. A fost premiat pentru creațiile sale în cadrul unor concursuri naționale și internaționale.

Recomandări

Adaugă comentariu