Flori de cer

Flori de cer
În ziua-n care plouă a-ntristare, Se-aude-n cer un imn de bucurie Ce îndulcește-a vremii apăsare Cu-nfiorări din tril de ciocârlie. Și râd atunci corolele-ntristate, Neamintindu-și razele ce nu-s, Iar în petale noi, înmiresmate, Aromele n-au 

Ochii tăi

Ochii tăi
Se odihneau pe-o pajiște-nflorită Și îi sorbeau culoarea, ochii tăi, În primăvara-n care, fericită, Mă însoțeai pe ale vieții căi. Îți devenea privirea o visare Ce cuprindea tărâmul meu de vis În care îmi doream 

Piano

Piano
Hai, vino să-mi fii partitură, Să-mi iau cu privirea din tine Doar note cu-aspecte feline De pe-un portativ aventură. Pianul să-ți fie-așternutul, Iar tu, cu mișcări languroase De mâinile mele atrase, Iubirii să-i fii începutul. 
1 2