Fiecare zi aduce noapte. Fiecare naștere se termină cu moarte. Fiecare lacrimă se șterge cu iubire. Fiecare zâmbet aduce lumină. Fiecare dorință naște vis. Fiecare șansă naște speranță. Fie… care.
Însă graba nu aduce nimic care să te îmbogățească sufletește. Te pustiește de tot. De oameni, de momente trăite și simțite, de frumos. Și ajungi să nu mai știi că poți să te oprești. Să privești, să te privești, să te intrebi ce îți dorești.
Dar, suntem atât de buni la cuvinte , încât dacă ar fi niște haine, am străluci mereu. Păcat ca acele cuvinte frumoase sunt adresate altora și mai puțin nouă. Că doar noi suntem plini de temeri, de lupte pierdute sau plini de ganduri. Și așa, așteptăm ca acele vorbe frumoase să vină de la ceilalți, de parcă ar fi mai adevărate dacă ies din gura altora și nu din gura noastră. Că de apreciate și crezute… sunt.
