Nunta de argint

Zâmbind liniștiți că băiatul nostru și tânăra lui soție sunt fericiți în luna lor de miere din Santorini, am invitat-o pe draga mea soție la micul nostru restaurant pentru a sărbători nunta noastră de argint.

Mica cină de la restaurant a fost perfectă. Odată cu apariția primelor stele din noapte și a ultimului clinchet de cristal al cupelor de șampanie, ne-am îndreptat încet, visători, către casă. Odată ajunși acasă, ENEL-ul ne-a făcut o surpriză, oprind lumina în tot cartierul. Ne-am zâmbind unul altuia ca de o glumă bună și am început să ne pregătim de culcare.

“Auzi, dragă, îmi zice jumătatea din dormitor, ia tu o lumânare din sufragerie și vino cu ea aici, aș mai citi un pic, că doar nu ne-om culca odată cu găinile…” În sufragerie ținem câteva din cadourile de la nunta copiilor, pe care încă nu și le-au dus la casa lor. Am vrut inițial să iau lumânarea de la nuntă, dar mi se părea prea butucunoasă, așa încât m-am reorienta spre o lumânare mică și de formă sferică. Lumânarea era nouă, adăpostită într-o cutie colorată pe care scria ceva în germană, chiar dacă într-un colț scria clar Made in China, în fine…

Odată ajuns în dormitor, aprind lumânarea și o las pe draga mea să buchisească ce scrie pe cutie în limba lui Goethe. “I-auzi, dragă, îmi spune ea, cică lumânarea asta e erotische massagen fur die fube, adică e bună pentru masaj la picioare.” Am lăsat lumânarea să ardă un vreme și pe urma cu ceara rezultată, eu am masat-o pe picioare și coapse, iar ea pe mine pe spate și la umeri.

Acum ori de la șampania băuta la cârciumă, ori de la fumul lumânării ne-am cam “încălzit” amândoi. Sincer nu știu ce or fi făcut copiii în Santorini noaptea, dar aici în Crângași a fost sigur o noapte fierbinte, o a doua lună de miere, ce mai! Am apucat să adormim pe la 4 dimineața. Numai că ori o fi fost de la fumul lumânării, ori de la masajul ăla cu ceara, important e că după o oră de foială în pat m-am dus la bucătărie să caut o pastilă contra durerilor de cap.

Nevasta m-a auzit cum cotrobăiam prin sertarul cu medicamente după Tador, Sanidor sau Antinevralgic, și ca să încetez gălăgia și bombăneala m-a trimis să caut tot prin cadourile de la nunta copiilor, unde nu știu cine le-a adus niște pastile nemțești nemaipomenite din Suedia. Am închis sertarul și m-am îndreptat către vraful de cadouri din sufragerie. În clarobscurul dimineții am găsit cu mâna o cutie de pastile românești, nu nemțești. Bune și astea, mi-am zis în gând, și am plecat să-mi umplu un pahar cu apă.

M-am întors în dormitor după ce am înghițit două pastile de Brânca Ursului.

Nunta-de-argint

Valeriu Roman

Valeriu Roman De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu