În sufletu-mi să treci ca apa
Pe pietre-ncet că alfel crapă
De dor, de-amar sau de fior.
Să-mi treci nisip pe sub picior
Să calc încet cu urme clare
Caleidoscopuri seculare.
Peniţă albastră să mă scrii spre neuitare
Calin să-mi mângâi prea profana-mi foaie
Cu versuri în cascade o droaie.
Prin păr să treci subtil ca o vâltoare
Să-mi răvăşeşti cum ştii tu chipul
Şi-aşa doar tu să mă cunoşti.
Să-mi fii complice-n albe nopţi
Din flori să împletim cunună
Când ziua cu noaptea fac casă împreună.
Iar când noaptea peste tine va veni
Să-ţi laşi în mine măcar umbra
Şi legănat te-oi adormi.
Să nu-mi spui tot, ceva rămână amuţit
Iar de-oi ajunge să mă odihnesc la tine-n suflet
Vorbele-ţi nespuse să mă mângâie pe creştet.
Aşa voi şti că ţi-ai trecut prin mine timpul
Încredinţată pe veci că nu l-am irosit
Vom adormi aflând ca pernă infinitul.
