Când viața divide la doi tot ceea ce avem,
Căutăm cu disperare chimia care devine iubire
Ne amestecam printre rânduri și sperăm
Să găsim cealaltă jumătate.
Depresia nu se împarte la doi, rămâne în fiecare
Si când iubirea moare, nu mai rămâne nimic…
Devii gol asemenea unui copac în plină toamnă,
Se scutura visele și se pierd în vânt, se duc iluziile în stoluri.
Rămâne doar amăgirea, speranța infimă că va veni primăvara.
Dar ce e primăvara când sufletul ți-e pustiit de iarnă?
Când viața divide la infint tot ce am avut odată,
Realizezi că în interior e vid…
