O alta poezie fara sens

Când viața divide la doi tot ceea ce avem,
Căutăm cu disperare chimia care devine iubire
Ne amestecam printre rânduri și sperăm
Să găsim cealaltă jumătate.

Depresia nu se împarte la doi, rămâne în fiecare
Si când iubirea moare, nu mai rămâne nimic…
Devii gol asemenea unui copac în plină toamnă,
Se scutura visele și se pierd în vânt, se duc iluziile în stoluri.

Rămâne doar amăgirea, speranța infimă că va veni primăvara.
Dar ce e primăvara când sufletul ți-e pustiit de iarnă?
Când viața divide la infint tot ce am avut odată,
Realizezi că în interior e vid…

fara-sens

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Katherina Andrescu

Katherina Andrescu De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu