Despre noi

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Urma mâinii tale mi-a rămas pe frunte,
Caldă și senină așa cum ești tu,
Se deschid în mine întrebări mărunte,
Teama de dezastru închisă-ntr-un nu.

Când iți stau alături se oprește timpul,
Gândurile pleacă, nici nu mai respiri,
Ninge ca în basme, ne dezbracă vântul,
Se ascund nămeții la noi în priviri.

Te privesc în umbră, parcă mi se pare
Că mă-nchizi în tine iar eu mă opun,
Cum îmi ești în suflet și cât de rău doare,
Asta niciodată n-am cum să ți-o spun.

Îmi tot trec prin minte, câteodată, gânduri
Că mă-nchizi în vise cu dor de uitare,
Și începe-o ploaie rece printre rânduri,
De neînțelese semne de-ntrebare.

Așa m-aș ascunde dar ți-as pierde urma,
Ai pleca-n tăcere așa cum ești tu,
Dacă se mai moare, mie mi-e totuna,
Eu rămân, cuminte, între da și nu.

despre-noi

Monica Lazăr

Monica Lazăr De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu