Stă ghemuit pe-o bancă,
Impins de frig si tremurând,
Doar privelistea-l mai poarta
Prin ale frumusetii lumi de gand.
Merg altii instariti, se poate,
Cu capul si coloana dreaptă,
Iar saracul de bancă stă, socoate,
Dacă viata cu el a fost inteleapta…
E binecuvantat cu o mare rabdare
Priveste la pomi si la ciorile-n zare!
Se satură de frig si porneste in mers
Spre culmile gândului-acolo succes…
