E poate
Pentru ca sufletele mele nu au nume,
Ci doar trupuri
Plutind in absolut anonimat
Vise exterminate in care mi-am lasat
Carnea si sangele si oasele
Frante in gesturile reculese
Ale lumii negate
Inapoia carora nu se mai afla nimic
Sa-mi supravietuiesc abandonului
In care m-am prefacut
Precum ultimul sufletul pretins de pamant
Din nopti fara somn
In alte nopti fara somn patrund pana la noi
Cuvinte care nu au trupuri
Demonii-si adapa tristetile in sangele meu
Jumatate vie, jumatate moarta
E carnea mea saturate de senzatii
In taceri ce excita simturile
Abandonandu-ma chemarilor fara nume
Chemand m-as fi cunoscut
Intr-un trup in care am incetat sa mai fiu
Pentru ca nu sunt decat abandonul tarziu
Maini sfasiindu-mi trupul
In asteptari care distrug
Tristetile in care mi se stinge setea
Adunandu-mi carnea si sangele
Starii mele de total abandon
In trupul tau- mai mult suflet
Si prea putin rau…
Din lumea lui non-unde
Acolo unde nimeni nu are niciun nume
Si daca acesta e sfasitul
Fara el n-am fi fost decat
Anonimat si abandon?
L. Noiu
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
