Cuvintele tale ma mangaie
precum niste maini nevazute pana prind un contur
Pentru ca nu am nume si nici viata
imi refaci sufletul bucati dintr-o oglinda sparta
In care te intrezaresti in fiecare noapte
cand tu nu esti pentru ca adormi sub tamplele mele
Adulmecandu-ti mirosul crud precum un animal haituit mereu pe urmele tale
In oglinda sparta uneori ti se schimonosesc demonii
Intr-un ochi de zana uda sub pielea ta nespus de tanara prin care-mi imblanzesti toate vietatile nebanuite pe care le hranesc din aerul tau
Din mainile tale nefiresc de albe in lumina rece a noptii
din gemetele tale pustiindu-mi trupul mereu
In singura noapte in care demonii nostri s-au trezit imbratisati
Umezi si rusinati de toata goliciunea lor
Pentru ca nu am nume si nici viata voi ramane
O zgarietura in sufletul tau
In ochiul unui zeu nemilos la care ma voi ruga neincetat pentru dezgolirea ta
