Înghețat mi-e sufletul de nepăsare,
Mâinile îmi strâng în pumni,
Agonia nopții piere-n fum,
Adormind neliniști interioare.
S-a-ncătușat și cugetul în ger,
Asmute gândul la visare,
Damnabil a rămâne-un oarecare,
Într-un infern de vise viager.
Golit de patimă și doruri,
Mi-e trupul nins de-atâtea ierni,
Ascunde râvna de a fi eterni,
În veșnice, tăcute zboruri.
Nămeți se înalță-n drumul sorții,
Cumplită e corvoada unui trist destin,
Se cântă fals în note de festin,
Amăgitor, dezvăluind zăvorul porții.
Cu degetele încă încleștate,
Mai strâng zăpada încercând,
Potecă să îmi fac, mascând,
Trecerea vremii-n ambiguitate…
Mulțumesc!