Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Mă recunoști? Sunt glasul dimineții
Ce ți-a ieșit în drum cu ciocârlii,
Un clopot, săruta pe creștet ziua
În clipa când la geam ai răsărit.
Un dangăt lin se risipea în cercuri
Duminica-mbrăcând în sărbători,
Privirea ta, trecea în mângâiere,
Peste orașul dezbrăcat de nori.
Acoperișuri roșii, somnoroase,
Sub ochii tai pe rând se-nviorau,
Hulubării de vise prietenoase,
Ferestrele ofranda-ți aduceau.
Și iar te-ntreb, mă recunoști iubite?!
Ori doar în dimineți mă poți privi?!
E seară-acum, orașul se destinde,
Făclii la geam, iubire tăinuind.
