Hai să punem joaca la bătaie
pe-un tăpşan de gând, cu iarbă-albastră,
să-nălţăm iar zmeiele pe-o foaie
de văzduh nescris. Pe lumea noastră
să coboare iar ninsori de toane.
S-alergăm pe străzi de bucurie
după mingi de vis,după baloane
de săpun şi într-o aurie
scorbură de cer să ne ascundem
până când ne va-nfrunzi uimirea.
Umbrele de timp să le desprindem
și s-atingem zborul cu privirea
unui stol de clipe arzătoare.
Hai să punem joaca la vedere
orişiunde vom simţi că-şi are
locul a hârjoanei adiere…
