Zâmbeau la răsărit iar macii
Gingaș prinzând mirarea-n floare,
Ademenind c-un somn toți vracii.
Își cântă-n doine porumbacii
Emoții și povești în care
Zâmbeau la răsărit iar macii.
În stâne se-nfioară bacii
Când timpul-și neagă din hotare
Ademenind c-un somn toți vracii.
Își leagănă un dor copacii
Și-n amintiri scriu cum pe-o mare
Zâmbeau la răsărit iar macii.
Metafore își țes tălmăcii
Când urma focului dispare
Ademenind c-un somn toți vracii.
Stau dincolo de gând cazacii
Sculptând în liniști neuitare.
Zâmbeau la răsărit iar macii
Ademenind c-un somn toți vracii.
(#villanesque)
